Vladimir Putin a ajuns în postura șobolanului pe care l-a contemplat în trista sa copilărie, la Sankt Petersburg. Prins la colț, șobolanului nu-i mai rămânea decât să atace, iar copilul Putin și-a făcut din asta un mod de a fi. Întregul traseu biografic al criminalului de la Kremlin e imprimat cu ofensiva șobolanului disperat.
Azi, Putin e un șobolan prins la colț, înghesuit între doi pereți de lume. Izolat, urât de întreaga planetă și de mari părți ale poporului său, dictatorul criminal chițăie și amenință că va ataca cu tot ce are. Prea mult nu i-a rămas, dar e dispus să sacrifice totul. E conștient că-și joacă cartea finală. Știe că oricum va sfârși în fața unui tribunal internațional, pentru crimele sale de război. Va face orice, numai să dea înapoi, nu.
Putin simte sfârșitul aproape. E slab, iar șobolanii de lângă el pândesc să-i ia locul. A pierdut războiul în Ucraina, lumea întreagă îi știe crimele, propriul popor dă buzna să fugă din Rusia la declararea mobilizării. Încă vor mai muri mulți oameni, ucraineni și ruși, încă războiul nu se termină. Dar, pentru Putin, e șah-mat. A pierdut totul.
Înclin să cred că o confruntare Rusia – NATO va avea loc. Ca și folosirea armei nucleare. Putin e disperat, orgolios, nebun. Decât să moară în ștreangul tribunalului, pentru crime împotriva umanității, mai bine încearcă să ucidă el însuși toată omenirea. Nebunul e capabil să scufunde corabia în care se află el însuși. Mulțumirea sa e că nu moare singur. Că lumea nu merge mai departe fără el.
Din păcate, dispariția Rusiei lui Putin nu va avea loc pașnic, ca cea a URSS-ului. Vor fi spasme mari și urâte.